Când am pierdut TOT, singurul cuvânt care mi-a venit în minte: Liniște 🛑
La 45 de ani, viața mi-a spus STOP, pe când eu ”rulam pe autostradă” pe cai mari, falnici și iuți.
Și, pentru că frâna pusă a fost foarte bruscă, eu nemaiîntâlnind opriri pe drumul vieții, nu am știut să gestionez situația petrecută.
Am perceput-o ca pe un pericol mortal, cu frica la cote maxime, cu rușinea în sânge, cu durerea în stomac și cu sentimentul că viața mea e făcută praf!
Mă simțeam ca un animal sălbatic hăituit prin pădure de mulți gonaci și urmărită de ochii lacomi ai vânătorilor prin gaura puștii.
Parcă toată lumea se uita la mine cu milă, dar și cu rânjetul sarcastic care spunea ”- Ți-am zis’ eu!”.
Nu-mi venea să cred că mie mi se poate întâmpla așa ceva, nu mi se părea corectă viața.
Eu crezusem până atunci că eram un om plăcut, că făcusem doar bine în viața mea, mă consideram un bun samaritean și un tovarăș perfect.
Cum era posibil ca eu - care eram foarte perfecționistă și migăloasă, atentă la detalii, critică cu mine și cu alții, judecând fiecare chichiță minuțioasă -, să nu observ ce se întâmplă în viața mea, să constat că nu dețin controlul total și, astfel să pierd TOT dintr-o dată❓
Eu, care credeam că aveam Viața Perfectă: cu partenerul mai mult ca perfect, casa visurilor, serviciul sigur, venitul frumos, afacerea minunată și-o familie statornică; am pierdut toate acestea și, mai presus de toate, m-am pierdut pe mine.
Acum, mă simțeam prizonieră în propria viață, umblam îndoită și la propriu (din cauza durerii de stomac continue), dar și la figurat (pentru că nu înțelegeam nimic din ceea ce mi se întîmplă și, mai grav, nu puteam și nu vroiam să accept realitatea)!
Nici măcar nu speram că era un vis urât totul, pentru că nu apucam să visez din cauză că nu dormeam. Gândurile apocaliptice, situația concretă, durerile fizice, emoțiile negative resimțite, întunericul viitorului și penibilul trecutului, mă determinau să caut soluții de scăpare, de ieșire din vortex, de fuga de prezent.
Poate ști sau ai auzit că, omul la necaz ar face orice, numai să scape.
Dar eu, foarte introvertită de felul meu, am ținut cât am putut de mult și bine acest secret dărâmător al existenței mele și, tot ceea ce mi-am dorit atunci a fost Liniște.
Nu știam ce înseamnă acest cuvânt: Liniște.
Cred că nu-l auzisem până atunci și nici nu-l percepusem ca o trăire, dar a fost singurul sentiment la care, dacă mă gândeam, îmi aducea alinare și puțin calm câteodată.
În viața mea, atunci, erau momente puține și scurte de Liniște efectiv în mintea și-n corpul meu și, ele veneau doar atunci când puteam și reușeam să nu mă gândesc la ceea ce mi se întâmplă, când îmi era distrasă atenția cu ceva mai puternic sau mai impactant pentru mintea mea.
Parcă erau momente când aveam un fel de ”uitare” de scurtă durată, acea amnezie de moment, ca o stare de amorțeală mentală sau o anestezie totală, care venea ca o binecuvântare pentru mine și, cred că asta am tradus eu ca fiind Liniște!
Mă simțeam relaxată în acele câteva clipe de Liniște, parcă veneau și cu puțin optimism, cu vizualizarea unei licăriri de luminiță undeva departe, cu așezarea vigilentă a sufletului în trup și cu pacea minții printre gândurile mai pozitive și plutind ușor, dar stând la pândă iepurește, de frica trecerii momentului plăcut!
Astfel, în nebunia acelui prezent debusolant și cețos, inconștientul meu a decis că, dacă fuge de la locul faptei în căutarea Liniștii, i se va pierde urma și se va uita trecutul.
Dar, încă o surpriză mare pe care mi-a oferit-o atunci Viața, a fost să constat că, deși am fugit fizic la 2.000 km depărtare de trecutul trăit, ghici ce❓
Toate cele rele, nedorite și neplăcute au venit cu mine: gândurile apocaliptice, rușinea, frica, greața, furia, ura, disprețul, sufocarea, scârba, nemulțumirea, durerea….
E mult de povestit, pentru că au fost sentimente grele și contradictorii în mine.
Ca să nu scriu atât de mult ca-n materialele precedente, fac o concluzie, aducând Liniștea ca personaj principal în filmul vieții mele de după 47 de ani!
Pentru mine, Liniștea ca sentiment și ca trăire, ca simțire și ca stare, a fost cea care mi-a anihilat toate emoțiile negative din suflet, mi-a dizolvat ”otrava” gândurilor negre, mi-a eliberat mintea de lanțurile apocaliptice și mi-a curățat trupul de percepțiile dureroase.
Prima dată când am văzut Liniștea, a fost odată cu descoperirea NeuroGraficii.
Au fost de fapt 2 simțuri cu care am detectat-o:
✍️întâi vizual, pe foaia de hârtie când, după primul desen mi-am transformat vechea semnătură (pe care am perceput-o dureroasă), într-un tablou frumos și estetic pentru mine - eu, cea care nu mai pusesem mâna pe culori de 35 de ani din școala primară;
✍️și-apoi corporal, fizic, când am trăit mișcări necunoscute la nivel de emoții, simțeam că ceva se elibera și mă calma, facilitând ușurința respirației, creând mai mult spațiu aerului atât de vital.
Deci, frumosul și ușorul, descărcarea și eliberarea, au fost primele simptome necunoscute dar plăcute, trăite de mine odată cu NeuroGrafica, după episodul ”tragic” al vieții mele.
Recunosc că, de la ”Stop” până la ”Restart” au trecut aproape 3 ani de căutări și bâjbâieli prin viață, cu multe întrebări adresate diferitelor tehnici de dezvoltare personală și ezoterice, care m-au îndrumat spre calea aceasta, călăuzindu-mi pașii treptat, curioși și nesiguri.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la NeuroGrafică, a fost că, odată ce am deprins metoda, am putut să desenez singură, pe teme alese de mine și de interes personal, ori de câte ori am avut probleme, întrebări, dureri, supărări, rătăciri, frici, nevoi….
Trăiască Pavel Piskarev, autorul NeuroGraficii, pentru tot binele pricinuit!
Eu îi zic Liniște acestei stări binecuvântate pe care o simt în minte, în suflet, în trup, în viață dar, fiecare o poate boteza cum dorește.
Cel mai important este STAREA pe care o am, care se simte ca o așezare blândă - a fiecărei celule la locul ei, a fiecărui neuron conectat pe calea nouă a conștiinței, a gestionării emoțiilor și gândurilor în acord cu binele meu!
Astfel, metoda NeuroGrafica mi-a adus, pe rând: Liniște, siguranță, sprijin, speranță, cunoaștere, așezare, răbdare, încredere, motivație, înțelegere, iubire, autenticitate, bunătate, fericire, bucurie, claritate, lumină….
Să ne fie de Bine, cu Iubire de Sine❣️
✍️Liniștita Patricia